mi-am facut o pusculita

intentia nu a fost sa o fac pentru mine pentru ca de ceva timp, evit sa ma mai incarc cu diverse obiecte mici, care chiar daca-mi plac mult-mult-de-tot, nu-mi sunt cu adevarat necesare si pot supravietui si fara ele... sunt multe evenimente, situatii si ganduri care m-au adus la concluzia asta si normal ca dau pe alaturi ocazional - insa destul de des - dar incerc din toate puterile sa ma tin pe directia pe care mi-am propus-o...

cu casuta pusculita insa, treaba sta intr-un fel nu-stiu-cum... dupa ce am terminat-o, cu pictura si vernisarea, am privit-o si intors-o pe toate partile, am pozat-o si... cand s-a uscat complet, mi-am zis sa incerc o moneda, sa vad daca intra pe gaurica... normal ca intra... dar... din momentul respectiv, am remarcat ca-mi face cu ochiul... and then, I fell in love... si de atunci, de cate ori ma gandesc ca nu ar trebui sa o pastrez, ma cuprinde o emotie ca si cand ar trebui sa ma despart de cineva drag... asa ca, e de inteles, nu?

asa arata fata casei mele, ispititoare, zambitoare si ghidusa, iti face cu ochiul... iar in spatele casei, alte zambete...

si acum, daca tot m-am ales cu pusculita, am datoria de a o alimenta... iar pentru doritori, voi reveni cu alte propuneri...