Duși sunt și ei de ceva vreme pe la alte case, dar rămași cam la coada listei de prezentări, din motive destul de întemeiate. Preferatul meu, Amedeo, era cât pe ce sa-mi rămână în ogradă, din cauza petelor cu care s-a născut (se vede chiar și în poza de mai jos, o pată diagonală pe față). Norocul lui că persoana care l-a primit exact cu asta se ocupă. Adică, repară suflețele mici, cu pete și rupturi, le peticește, le iubește și le face bine. Nici că se putea să nimerească mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu